SF-ul de altădată!

Vladimir Afanasievici 
OBRUCEV

(n.28 septembrie (10 octombrie), 1863, Klepenino -- d. 19 iunie 1956, Moscova). Geolog rus si geograf. Academician al Academiei de Științe a URSS (1929, membru corespondent, 1921). Erou al Muncii Socialiste (1945). Președintele de onoare al Societății geografice a URSS (din 1947).

Pe langa opera stiintifica, Obrucev este cunoscut pentru cateva romane de aventuri cu tenta stiintifico-fantastica.  

Cărţile „Plutonia” şi „Ţara lui Sannikov”, apărute în 1924 şi 1926, au fost reeditate de atunci în câteva rânduri.

PLUTONIA-1924

În „Plutonia”, autorul înfăţişează cititorului în mod sugestiv şi captivant tablouri din trecutul geologic îndepărtat al planetei noastre, plecand de la ipoteza vehiculata si astazi , a Pamantului gol in interior.






Tara lui SANNIKOV-1926

În „Ţara lui Sannikov”, V. A. Obrucev foloseşte ca material pentru romanul său ipoteza existenţei unui teritoriu misterios semnalat de numeroşi exploratori ai regiunilor polare, ipoteză care însă nu a putut fi confirmata.

Alexei Nikolaevici 
TOLSTOI

 (29 dec. 1883, 23 feb. 1945) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF şi romane istorice.S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov în familia unuia dintre membrii sărăciţi ai familiei conţilor Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Alexandrovici Tolstoi, era un husar pensionat şi proprietar de pământuri; mama sa, Alexandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută şi cu numele Alexandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluţiei bolşevice, şi a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în ţară şi a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. Alexei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele şi cele mai bune povestiri ştiinţifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte şi Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de popularitate imensă, primul dintre ele fiind ecranizat în 1924.

AELITA - 1923

Cartea "Rãzboiul lumilor", scrisã de Herbert Wells, în anul 1898, a fost prima în cadrul cãreia s‑a vorbit despre invazia creaturilor extraterestre.  

Imaginea marţienilor a devenit ceva mai romanticã în anul 1923, dupã publicarea romanului "Aelita", al lui Tolstoi. Cartea vorbeşte despre zborul unei nave spaţiale cãtre Marte, unde, spre surprinderea echipajului, se afla o civilizaţie foarte dezvoltatã. Mai târziu în roman se explică faptul că marțienii sunt urmașii atât ai raselor locale cât și ai atlanților care au venit aici după scufundarea continentului lor de origine. Marte este condusă acum de o casta a inginerilor, dar totul nu este asa cum ar trebui... 

În timp ce aventurosul Gusev preia conducerea unei revolte populare împotriva conducerii martiene, Los se îndrăgostește de Aelita prinţesa marţiană. Atunci când rebeliunea este zdrobită, Los și Gusev sunt forțați să fugă de pe Marte și în cele din urmă ajung înapoi pe Pământ. Călătoria este prelungită datorită efectelor de dilatare a timpului la viteze mari, ceea ce duce la o pierdere de peste trei ani, iar soarta exactă a Aelitei este necunoscută. Se sugerează faptul că totuși ar fi supraviețuit deoarece Los primește mesaje radio de pe Marte în care se menționează numele ei.

Hiperboloidul inginerului GARIN - 1927

Fizicianul rus Piotr Garin inventează un nou tip de armă numită hiperboloid, care nu este nicicum ceea ce se numește în geometrie o suprafață (de gradul doi), ci un fel de Laser ucigător și distrugător care tăia printr-o rază concentrată obiectele și construcțiile întîlnite. Garin se visează dictator al lumii. El folosește arma sa pentru a ocupa o insulă nelocuită din Oceanul Pacific. Acolo el aduce muncitori care sapă în măruntaiele pământului pentru a găsi aur. Descoperind o resursă practic nelimitată de aur, Garin subminează paritatea aurului, cumpără fabricile americane și devine un dictator al SUA sub numele de Pierre Garry. Dar, în curând, dictatura lui se prăbușește în urma capturării hiperboloidului și a unei revolte generale a muncitorilor, organizată ca o revoluție proletară de către fostul milițian sovietic Vasili Șelga.

 Aleksandr Romanovici BELEAEV

(n. 4 martie 1884,Smolensk   d. 6 ian. 1942, Puskin), reprezentant de vaza al literaturii stiintifico-fantastice ruse, a fost o personalitate cu un destin neobisnuit, precum neobisnuite sunt si operele pe care le-a creat. El este autorul a peste douazeci de nuvele si romane, a numeroase povestiri, schite, articole, recenzii. Toate lucrarile sale se impun prin originalitatea subiectelor si maiestria realizarii lor artistice. Ca si insasi viata lui, paginile pe care le-a scris sunt patrunse de optimism, romantism, incredere in oameni, dar, in acelasi timp, abunda in elemente tragice.

Particularitatea specifica a fantasticii sale se distinge prin faptul ca nu este lipsita de temei, nu este cladita pe imaginatie pura, ci se sprijina totdeauna pe o baza stiintifica reala. In acest sens Beleaev a dat dovada unui neobisnuit har al previziunii. Urmarind cu atentie caile de dezvoltare a stiintei si tehnologiei, scriitorul a stiut sa scoata in evidenta ceea ce pentru multi doar se intrezarea. Prin forta spiritului sau fantezist, el a prezis posibilitatea unor noi descoperiri, a unor noi realizari in viitor. Beleaev a scris despre valorificarea universului cosmic si a imenselor intinderi submarine, despre avioane supersonice si transplanturi de organe, superoameni creati in laborator si hrana sintetica, atunci cand toate acestea erau doar …SF.

Din cartile sale se pot aminti:

-  Capul profesorului Dowell (1925),

-  Ultimul om din Atlantida(1926)

-  Insula corăbiilor naufragiate (1927),

-  Omul amfibie (1928),

-  Stăpînul lumii (1929),

-  Traficantul de aer (1929),

-  Steaua KET (1936)

-  Ariel (1941).

Capul profesorului DOWELL      

si transplantul deocamdata ...imposibil

Ultimul om din ATLANTIDA

si explorarea universului submarin in cautarea miticei Atlantida      

Omul AMFIBIE

un superom creat in laborator

Stăpînul lumii

si influentarea psihicului uman

Traficantul de aer 

& Pâinea veşnică

doua subiecte pe teme...ecologice

Steaua KEŢ

sau statiile spatiale  de astazi si de maine

ARIEL

sau povestea omului zburator

Hoiti-Toiti

& În abis

două experiente ale unui profesor trăsnit

Ivan Antonovici EFREMOV  

(n. 22 aprilie 1908, Virița, gubernia Sankt Petersburg - d. 5 octombrie 1972, Moscova) a fost un paleontolog sovietic, filosof și autor de literatură științifico-fantastică. 

Un planetoid, 2269 Efremiana, descoperit în 1976 de astronomul sovietic Nicolai Cernîh poartă numele său.

Nebuloasa din Andromeda -1957

Viziunea utopica a viitorului revazuta chiar de autor, cu referire la primii sateliti ai erei cosmice sovietice, este sugestiva pentru scrierile din perioada respectiva:

"...Avantul fanteziei creatoare in domeniul progresul tehnic, credinta in necontestabila  perfectionare si in viitorul luminos al unei societati umane rational oranduite isi gasesc o confirmare  concreta , palpabila in semnalele emise de micile luni faurite de om. Infaptuirea miraculos de rapida a a uneia dintre anticipatiile mele m-a pus inaintea urmatoarei probleme: cat de just am prezentat in  Nebuloasa din Andromeda perspectiva istorica a viitorului?"

Arkadi și Boris STRUGAȚKI

Frații Arkadi ( n. 28 august 1925 - d. 12 octombrie 1991) și Boris ( n. 14 aprilie 1933 - d. 19 noiembrie 2012) Strugațki sunt  autori ruși de science fiction care au publicat mai multe lucrări împreună.

Frații Strugațki sunt probabil cei mai cunoscuți scriitori sovietici ai genului științifico-fantastic, având fani numeroși. Munca lor timpurie a fost influențată de Ivan Efremov. Cel mai celebru roman al lor este Picnic la marginea drumului după care Andrei Tarkovsky a realizat filmul Călăuza. Au fost invitați de onoare în 1987 la World Science Fiction Convention, convenție care a avut loc la Brighton, Anglia.

Ţara norilor purpurii – 1959

Este romanul de debut al celor doi scriitori, realizat in urma unei discutii asupra unei carti aparuta in epoca si care descria o calatorie spre planeta Venus. 

Romanul fusese precedat de povestirea “Din exterior” si a costituit piatra de incercare pentru cei doi viitori autori de science-fiction.

Genrikh ALTOV

Genrikh Saulovich Altshuller – G.Altov

(n.Tashkent, Uzbekistan, 15 octombrie 1926, d. Petrozavodsk, Rusia, 24 septembrie 1998), a fost un inginer sovietic, inventator, om de știință , jurnalist și scriitor. Este cunoscut pentru crearea Teoriei Rezolvarea problemelor inventive - Teoria sistemelor tehnice (TRTS TRIZ) . A fondat Institutul Public din  Azerbaidjan pentru Inventică, și a fost primul președinte al Asociației TRIZ. El a scris, de asemenea, science-fiction, sub pseudonimul Genrikh Altov.

Legendele Capitanilor Stelari - 1961

O colectie de povestiri  scrise cu deosebita sensibilitate, despre relatiile dintre oameni , dintre om si spatiu sau dintre om si masina.

“…Astronava era pe veci ţintuită de stâncă. Pe deasupra ei zburau alte nave, răsăreau şi apuneau stele îndepărtate. Şi dacă în bătrâna navă mai stăruia ceva asemănător cu raţiunea, la ce putea oare să se gândească veşnic neobositul ei creier electronic?

Vreme de patruzeci de ani creierul acesta a fost lăsat în voia lui. Numai în voia lui. Şi a amintirilor…”

Ioan MÂNZATU 

(n. 11 august 1932, satul Băbdiu, comuna Bobâlna, județul Cluj - d.21 martie 2013, București ) a fost fizician, cercetator în domeniul fizicii nucleare şi al biotehnologiei, scriitor și om politic român.

Din lucrările sale în domeniul SF se pot  menţiona romanul “Paradoxala aventură” -1962(publicat anterior în foileton in CPSF) şi “Capcana mezonică” -1963(foileton în CPSF, scris în colaborare cu Gheorge Săsărman).

Paradoxala aventură - 1962

Ideea centrală a acestui roman este legată de o palpitantă călătorie prin inima Galaxiei, echipajul navei confruntându-se, în plus, cu surprinzătorul „paradox al gemenilor“, prin care aventura spaţială devine şi un început de aventură în timp. 

Catastrofa mezonică - 1963

O catastrofă cosmică de proporţii duce la disparitia unei lumi. Doi supravieţuitori, aflaţi într-o situaţie disperată şi stranie totodată, încearcă să ajungă la semenii lor care au reuşit să se salveze…

Romulus BĂRBULESCU şi George ANANIA

Romulus Bărbulescu

(n. 27 octombrie 1925, Sulina, d. 9 februarie 2010, Bucureşti) a fost un critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii şi scriitor de literatură ştiințifico-fantastică, precum şi un actor şi scenarist român contemporan. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucuresti, Romulus Bărbulescu a fost cotat, alături de colaboratorul său de aproape cinci decenii, George Anania, ca unul dintre deschizătorii de drumuri în science-fiction-ul românesc modern.

George Anania

(n. 14 iulie 1941, Măgurele, d. 6 aprilie 2013) a fost un scriitor de literatură ştiințifico-fantastică, dramaturg, realizator de scenarii radiofonice, traducător şi realizator de antologii româneşti contemporane. Este cunoscut şi pentru colaborarea sa literară îndelungată cu Romulus Bărbulescu.

Constelația din ape – 1962 – volum virtual

Constelația din ape (1962) este un roman science fiction, primul scris în colaborare de autorii români Romulus Bărbulescu și George Anania. El a fost publicat în numerele 174-179/1962 ale Colecției de povestiri științifico-fantastice și nu a fost reeditat ulterior în volum.

Seismologul Atan Along pornește într-o expediție de cercetare a vulcanilor din Cercul de Foc al Pacificului. Deși adună date extrem de prețioase pentru savanți, moare înainte de mai putea fi salvat dintr-o zonă în plina eripţie.

Pornind de la datele culese de el se organizează expediția ”Constelația I”, care descoperă o peșteră în mijlocul unui zăcământ de beriliu aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la suprafață, în căutarea ei fiind trimis abisoscaful ”Constelația II” ....

Ochii ei albaştri – volum virtual

Volumul de faţă este o  selectie de povestiri, “in memoriam”, publicate de-a lungul timpului în CPSF şi almanahul Anticipaţia şi cuprinde povestirile:

Captiv în inima galaxiei (1964)

Astronava lui OLM (1965)

Fântânile (1966)

Ochii ei albaştri (1967)

Aventură pe fluviul de hidrogen (1972),

precum şi miniromanul - Planeta Umbrelelor Albastre (1969).

La final sunt inserate două povestiri scrise individual: Sălciile nu plâng decât seara(1989) şi Prisăcarul(1989)

Doando -1965

 Doando, însemnând prezumtiv în limba unei civilizații extraterestre de tip umanoid Viață fără viață (do- an- do), este titlul celui de-al doilea roman science fiction scris în colaborare de autorii români Romulus Bărbulescu și George Anania. Prima ediție a apărut în 1969 la Editura Tineretului, urmata de doua editii revizuite publicate de editura Nemira in 1992 si 2002.

Cei doi autori au petrecut o zi întreagă în holul Facultății de Geologie-Geografie discutând despre o nouă carte, în care și-au dat frâu liber fanteziei. Astfel a luat ființă un roman care tratează subiectul întâlnirii cu un misterios artefact cosmic extraterestru, cu șapte ani înainte ca Arthur C. Clarke să publice celebrul roman Rendez-vous cu Rama, laureat al premiilor Hugo și Nebula, axat pe o idee similară.

Statuia șarpelui - 1966

Este al treilea roman scris în colaborare de cuplul de autori români George Anania și Romulus Bărbulescu.

Spre deosebire de precedentele două romane, Constelația din ape și Doando, a căror temă principală era una de natură science fiction, în cartea de față elementul fantastic este unul secundar, accentul fiind pus pe descoperirea unui tezaur dacic într-un cadru care folosește recuzita specifică operelor polițiste. În plus, întreaga acțiune este presărată cu elemente umoristice, ale căror accente se regăsesc pe alocuri și în Constelația din ape. Romanul încearcă să dea o explicație fantastică tezaurului descoperit în primăvara anului 1962 în timpul lucrărilor de modernizare din zona Gării Vechi din Constanța. Acest tezaur cuprindea 24 de piese din marmură reprezentând divinități grecești, dintre care ieșea în evidență șarpele Glykon, singura statuie de cult a acestei divinități cunoscută până acum în întregul Imperiu roman. Șarpele, care are bot de miel, păr și urechi de om și coadă de leu, a fost sculptat în secolul al II-lea într-un singur bloc de marmură cu latura de 66 de cm.

Statueta şarpelui Glykon le-a permis celor doi autori să exploreze teme de geologie, arheologie și istorie, pe care le-au reunit într-un roman căruia Vladimir Colin i-a făcut o cronică literară foarte bună în Colecția de povestiri științifico-fantastice.

Ferma Oamenilor de Piatră -1970

Romanul a fost publicat în 1970 la Editura Tineretului și republicat în 1990 la editura InterCONTEMPress.

Alexandru Mironov a fost de părere că acest roman, alături de continuarea sa, Paralela-enigmă, sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești. Traductibile (dar netraduse încă) în orice țară cu piață serioasă pentru Science-Fiction ", argumentând că autorii au învățat "să construiască personaje și să spună povești galactice cu miez și mesaj, păstrând nealterat gustul pentru aventură și inventivitate științifico-fantastică.". De altfel, George Anania a declarat la rândul său că romanul acesta a reprezentat opera literară care i-a reprezentat cel mai bine, fiind vârful carierei lor scriitoricești.

 

Paralela enigmă - 1973

A apărut inițial în 1973 la Editura Tineretului, fiind republicat în 1991 de Editura Porto-Franco din Galați.

Acțiunea se petrece la câțiva zeci de ani de la evenimentele relatate în Ferma Oamenilor de Piatră. Romanul începe cu un prolog care descrie eșecul expediției cosmice Aldebaran din cauza ineficienței comunicării dintre om și mașină .

Ultimul proiect al ciberneticianului All Bright, mașina rațională cunoscută sub numele de Hidra, a fost instalata în adâncurile muntelui Nanga Parbat. Acolo, ea a dat naștere unui important centru industrial, la a cărui dezvoltare continuă contribuie de-a lungul anilor prin procesul de auto-perfecționare. Dar All a pregătit și un supraveghetor din umbră, fosta sa studenta Yaralde, atrăgându-i atenția că va veni ziua în care Hidra se va opri….

François Bordes (30 dec. 1919 – 30 apr.1981), cunoscut sub pseudonimul literar Francis Carsac, a fost un om de ştiință francez, geolog şi arheolog, profesor de preistorie şi geologie cuaternară la Facultatea de Ştiințe din Bordeaux. În timpul celui de al doilea război mondial, el a activat în mişcarea de Rezistență de la Toulouse şi Belvès, şi a luat parte la eliberarea oraşului Bordeaux. 

Ca scriitor a publicat mai multe romane science-fiction sub pseudonim. Cărţile sale au fost foarte popularizate în Europa de est. A fost tradus şi publicat în limba rusă, română, bulgară, lituaniană, letonă, maghiară.

Robinsonii Cosmosului - 1955

Povestea cuceririi planetei Tellus de catre un grup de supravietuitori ai unui cataclism cosmic, este probabil cea mai cunoscuta din scrierile lui Carsac. Versiunea romaneasca a aparut in 1964 la Editura Tineretului.